| Abstract |
Studiul de faţă reprezintă o încercare de sistematizare a cercetărilor pe marginea instituţiei militare a aḳıncı-ilor şi de reperare a posibilelor căi de urmat. Instituţia aḳıncı-ilor a fost o construcţie complexă, ce se folosea de resursele militare ale mai multor structuri militare balcanice aparţinând deopotrivă noilor veniţi, dar şi populaţiilor locale, între acestea din urmă locul de seamă ocupându-l vlahii sud-dunăreni. Un loc special în acest studiu îl ocupă procesele ce au condus la disoluţia aḳıncı-ilor la sfârşitul secolului al XVI-lea, când Mihai Viteazul, prin lovitura dată acestora la Giurgiu, a făcut practic vizibile problemele care frământau această instituţie militară. Dezastrul aḳıncı-ilor din 1595 a accelerat procesul de dezagregare a structurilor aḳıncı-ilor, ceea ce nu a făcut decât să vină în întâmpinarea grijilor sultanilor otomani, griji generate de greutatea controlării violenţei practicate de aceste grupuri militare de la periferia europeană a imperiului |
